Din punctul de vedere al speologiei sportive, Munții Trascău nu se pot compara cu marile zone carstice ale țării. Calcarele acestor munți sunt dispuse sub forma a trei fâșii longitudinale, a căror fragmentare permite drenarea cursurilor mari de apă din vest. Fără acvifere cu potențial generator de endocarst, peșterile din Tracău sunt vechi, au într-o mare proporție origine tectonică și sunt de dimensiuni modeste –majoritatea covârșitoare a peșterilor acestor munți au sub 100 de metri lungime. Există însă și excepții, iar o excepție notabilă –este peștera Huda lui Papară.

Navigați între capitolele paginii folosind butoanele „DESCRIERE”, „HARTĂ”, „PUBLICAȚII”, sau utilizând săgeata verde:

undefined

 Speoturism în peștera Huda lui Papară

  • Acces: Din DN 75 Turda - Câmpeni, în centrul satului Sălciua de Jos, vizavi de primărie se desprinde un drum la stânga. Drumul este bine semnalizat prin indicatoare rutiere și panouri de informare. Acest drum vă va duce până la Sub Piatră -cătunul în care se află peștera.
  • Cazare în apropierea peșterii: În apropierea peșterii vă puteți caza la:  Pensiunea Sub Piatră, telefon: xxxx; Centrul de Informare Turistică Huda lui Papară, telefon: xxxxx
  • Condiții de vizitare: Huda lui Papară este o rezervație naturală. Peștera adăpostește cea mai mare colonie de lilieci de pe teritoriul României și din acest motiv peștera este închisă cu poartă metalică iar vizitarea se poate face numai cu acceptul Administrației Siturilor Natura 2000 Trascău și numai în afara perioadei în care liliecii hidernează sau sunt în perioada coloniilor maternale.
  • Dificultate: Dificultate mare până în Sala Virgină și medie dincolo de Sala Virgină. Explorarea „buzunarelor” laterale ce se dezvoltă pe mai multe nivele este în unele dintre cazuri de dificultate mare. Există pericolul producerii unor viituri, așa că vă recomandăm să intrați în subteran numai în zilele senine și numai după consultarea prognozei meteo.
  • Reguli ce trebuie respectare în timpul vizitării conform Regulamentului Siturilor Natura 2000 Trascău:
  1. Art.32 (3) Este interzisă perturbarea liniștii pe traseele turistice, în locurile de campare sau în alte zone naturale unde ar putea deranja alte persoane sau fauna sălbatică.
  2. Art. 36 (2) Este interzisă degradarea oricăror exemplare ale unor specii de plante și animale de interes conservativ prezente pe suprafața siturilor Natura 2000 Trascău, sau a oricăror exemplare ale unor specii de plante și animale, a rocilor, speleotemelor, fosilelor și a oricăror altor eșantioane de origine naturală de pe suprafața rezervațiilor naturale de interes național aflate pe teritoriul siturilor Natura 2000 Trascău.
  3. Art. 40. Accesul publicului în peșterile de pe suprafața siturilor Natura 2000 Trascău în perioada 15 octombrie - 15 aprilie și 15 mai - 15 august, este interzis. Excepție fac solicitările venite din partea unor entități cu profil de cercetare sau speologic, și numai cu avizul Comisiei Patrimoniului Speologic și cu avizul Administrației Natura 2000 Trascău.

 

Peștera Huda lui Papară ar putea fi caracterizată ca fiind una dificilă, greu de parcurs și încă ne cartografiată în totalitate. În ciuda legendei ce spune că peștera ar fi fost un loc de refugiu, prima explorare a 1200 de metri din galeriile sale s-a făcut abia în 1956. Explorarea a continuat susținut în anii 70 ai secolului trecut, când printre cei mai stăruitori exploratori, este demn de menționat Clubul Polaris. Cu toate acestea, așa cum spuneam, după ani de explorare, peștera nu este nici în prezent cartografiată în totalitate. În 1986, prima porțiune a peșterii a fost amenajată pentru vizitare, cu o structură metalică ce permitea accesul până în prima sală. Din păcate, o viitură de proporții a distrus această amenajare și astfel, în anul 2006 a fost construită o nouă structură alcătuită din pasarele de lemn, care permiteau accesul până la portal. Această amenajare din lemn, devenită nesigură din cauza proastei întrețineri, a fost demontată în 2015. În Sala Minunilor, se adăpostesc pentru hibernare, sau pentru a alcătui colonii maternale, un număr mare de lilieci, din opt specii. Numărul mare de lilieci, face din Huda lui Papară unul dintre cele mai importante puncte de pe harta conservării speciilor rare ale Europei. Acesta a fost un motiv suficient ca în anul 2012, peștera să fie închisă cu o poartă metalică. După acest eveniment, amenajarea peșterii pentru vizitare a devenit un subiect delicat, dar credem că se poate face un compromis între nevoia de conservare a efectivelor de lilieci și nevoia de a introduce o porțiune de la intrarea în peșteră, în circuitul turistic de masă. Cu toate acestea Huda lui Papară rămâne în continuare deschisă turismului de nișă, fiind permis accesul tuturor speologilor dornici să exploreze sau să viziteze acest complicat sistem endocarstic.

Pentru a vizita Huda lui Papară trebuie să vă adresați mai întâi Administrației Siturilor Natura 2000 Trascău pentru a le solicita acordul și cheia de la intrare. Dacă nu sunteți speologi experimentați, este recomandabil să apelați la serviciile unui ghid, care cunoaște bine peștera, iar apoi este nevoie de echipament adecvat și de un minim de cunoștințe de speologie. Vizitarea peșterii, fără a zăbovi prea mult în subteran și numai pentru a parcurge porțiunea „ușor” accesibilă, durează între două și trei ore.

Golul subteran străpunge, prin coridorul său principal parcurs de apă prin galeriile sale laterale, o fâșie relativ îngusta de calcare tithonice, având o orientare generală nord-sud. Intrarea, de mari dimensiuni, este o resurgență tipica, reprezentând punctul de ieșire a apei provenite din dolina Vânătare situată la o diferență de nivel de aproximativ 90 m față de exurgență. Intrarea (alt. 567 m) are aspectul unei uriașe bolți ogivale, înaltă de 35 m și lată la bază de numai 4 m. Se pătrunde în peșteră direct prin apă. Deschiderea este orientată spre nord-vest. Un prim obstacol, aflat la o distanță de aproximativ 50 m de la intrare, îl constituie Cascada Evantai, un bloc uriaș de stâncă peste care apa se prelinge dispersându-se pe întreaga suprafață și pe care va trebui să ne cățărăm, bineînțeles asigurându-ne cu cordelina. Îndată după cascadă apare un ic uriaș de piatră, Inima de Piatră, suspendat între cei doi pereți și pe dedesubtul căreia drumul se continua prin apă. Lărgimea galeriei crește treptat până la circa 30 m, pentru a da în cele din urmă acces într-o sală uriașă, puternic ascendentă, Sala Minunilor. Atât dimensiunile, cât și particularitățile acestei săli sunt impresionante; ea adăpostește, pe de o parte, un depozit imens de chiropterit (apreciat la 60 vagoane), iar pe de alta, o serie de stalactite uriașe deviate (anemolite). Urmând cursul subteran în amonte, coridorul se îngustează din nou, având la început 20 m,
apoi 10 m la Baricada de Stâncă, un nou obstacol care necesită o asigurare. Este interesant de remarcat faptul că de deasupra acestei baricade se mai zărește încă lumina exterioară, cu toate că ne aflăm deja la o distanță de peste 350 m de la intrare. Coridorul principal ia aspectul unei diaclaze cu pereții netezi. Într-un sector mai lărgit (circa 15 m); coridorul intersectează doua galerii laterale, fiecare de circa 40 m lungime. Acestea converg pentru a se termina apoi cu un mic sifon, lat  de 2 m și având pe fund un strat gros de argilă, prin care se ivește un mic afluent lateral ce se va scurge prin brațul nordic spre cursul principal. În continuare, spre est se deschide
un nou coridor lateral, greu accesibil, necesitând o cățărare aproape verticală de 15 m. Acest coridor se lărgește îndată, apoi se bifurcă, latura sa sudică dând acces direct, printr-o săritoare, în Sala Virgină, după care ajungem
din nou în coridorul principal cu apă. Drumul se continuă comod și după ce se intersectează o mică galerie laterală estică (spre Sala Tăcerii) ajungem la Lacul-sifon, în mod obișnuit, când apele nu sunt mari, acest lac-sifon poate fi ușor ocolit printr-un spațiu strâmt, alăturat. Amonte de zona Lacului-sifon, aspectul devine din non torențial, până la o treaptă abruptă pe care se află Cascada Gemănată. În prima porțiune a acestei zone se remarcă o serie de blocuri uriașe prăbușite (Lumea Frământată), iar la o mică distanță se observă un hon foarte înalt; în zona terminală, scurtă, se află un sifon închis și adânc. Cercetările efectuate au arătat că zona de după sifon se află deja la exterior, la o depărtare de cel mult 20 m, reprezentând dolina Vânătare (Bleahu, et all, 1976, p. 166-167).

Așadar, dacă sunteți speolog și intenționați să explorați peștera Huda lui Papară, trebuie să cereți mai întâi acceptul Administrației Siturilor Natura 2000 Trascău, iar dacă nu vreți să începeți explorarea de la zero, îi puteți contacta pe membrii clubului de speologie Polaris -unii dintre cei mai vechi și statornici exploratori ai acestui vast labirint subteran.

Interviu cu Cosmin Berghean realizat în peștera Huda lui Papară. Realizator Mircea Hodarnau (http://www.mirceahodarnau.ro/) POLARIS la împlinirea a 50 de ani. Clubul Polaris este cel căruia i se datorează prima amenajare turistică a peșterii. Filmul aniversar conține imagini din timpul construcției amenajărilor. Realizator Cosmin Berghean (https://www.youtube.com/watch?v=H-i2RmcuM0A)

Bibliografie:

Bleahu, M. Decu, V. Negrea, Șt. Pleșa, C. Povară, I. Viehmann, I. (1976), Peșteri din România, Edit. Științifică și Tehnică, București, (pp. 164-167).