Culoarul Mureșului între Gurasada și Ilte

  • Robinia pseudoacacia L (salcâm) preprezintă cea mai mare pondere dintre speciile invazive prezente în aria analizată. În teren, salcâmul a fost identificat fie ca exemplare singuratice de-a lungul căii ferate fie ca pâlcuri compacte și bine închegate.

 

  • Parthenocissus inserta ( viță canadiană) – “plantă agățătoare cu frunze mari în formă de palmă, alcătuite din cinci foliole verzi-închis, lucioase cu margini serat-dințate. Prezintă cârcei lungi, ramificati, lipsiţi de discuri aderente. Florile sunt mici, verzui, nesemnificative din punct de vedere decorativ. Înflorirea se face pe perioada verii, din iunie până în august. Fructele ajung la maturitate în octombrie. Sunt sferice, de culoare neagră-albăstruie, brumate, persistente pe plantă chiar şi după primele geruri. Este originară din America de Nord. A fost introdusă în Europa ca plantă ornamentală în 1620.  Vita canadiană este foarte mult folosită ca plantă decorativă pentru acoperirea zidurilor, gardurilor, pentru umbrirea balcoanelor. Este rezistentă la ger şi se poate cultiva până la 1000 m altitudine. Înmulţirea se face prin seminţe, iar păsărilor le revine un rol esenţial în răspândirea lor. Impactul viței canadiene este din ce în ce mai vizibil mai ales pe malurile apelor curgătoare din zona colinară. Aici acoperă aproape complet speciile lemnoase, sufocându-le. Şi în mediul urban Viţa canadiană poate fi o problemă. Se instalează cu uşurinţă în locurile neîngrijite şi chiar terasamente de căi ferate. Se impune mai multă atenţie în cultivarea acestei plante în scop ornamental”. (Anastasiu, 2007, p.32-33).

 

  • Reynoutria japonica (Troscot mare japonez) – “Perenă, cu rizom târător de pe care pornesc numeroase tulpini aeriene înalte de 2-3 m. Frunzele, petiolate, dispuse altern, sunt mari, ovate, cu vârful lung ascuțit şi baza trunchiată. Florile, cu perigon alb sau alb-verzui, sunt grupate în inflorescențe bogate, lungi de până la 12-15 cm . Înfloreşte în lunile august—septembrie. Planta este originară din Japonia. In prezent Troscotul mare japonez este invaziv în multe regiuni ale lumii (Europa, America de Nord, Australia, Noua Zeelandă) şi este considerată de IUCN ca fiind una dintre cele mai agresive. La noi în tară este răspândită frecvent pe malul râurilor şi pâraielor din zona de deal şi munte mai ales în Transilvania. Are mare putere de regenerare vegetativă, de aceea, o dată instalată într-un loc, curăță acoperă suprafețe însemnate înlocuind plantele indigene. Fragmentele de rizomi sunt de obicei dispersate de curenții de apă. Este dificil de eliminat prin mijloace mecanice, deşi pe suprafeţe reduse tăierile repetate pot fi eficiente” (Anastasiu, 2007, p.32).

 

  • Erigeron annuus (Bunghişor american) “Anuală — bianuală, cu tulpina înaltă de 20-90 cm, ramificată în partea superioară, bogat foliată, păroasă. Înflorirea începe în iunie-iulie şi continuă chiar până în octombrie-noiembrie, dacă temperaturile nu sunt prea scăzute. Fructele sunt mici, de 1,5 mm lungime, păroase, prevăzut cu papus care favorizează răspândirea cu ajutorul vântului. Bunghişorul american, aşa cum îi spune şi numele, este originar din America de Nord. În Europa a fost adus, se pare, spre sfârşitul secolului al XVII-lea pentru a fi cultivat ca plantă decorativă” (Anastasiu 2007, p.19-20). În teren a fost identificată în zona Zam-Ilteu în locul unde va fi construit podul peste Mureș pe lângă culturile agricole.

 

  • Amorpha fruticosa L, salcâm pitic.“Arbust cu tulpini înalte de 1-3 m. Frunzele sunt mari, compuse din 11-21 foliole ovat-eliptice, verzi pe faţa superioară şi cenuşiu-verzi pe cea inferioară, glabre sau fin pubescente. Florile sunt grupate în inflorescenţe dense, lungi de 10-15 cm. Înfloreşte din mai şi până in iulie. Fructele sunt mici, de 8-9 mm, cu 1-2 seminţe. Este originar din America de Nord” (Anastasiu, 2007, p.29-30).