În Munții Trascău, calcarele ocupă o suprafață de xxx kmp. Aceste calcare, în mare parte de vârstă jurasic superioară sunt dispuse sub forma unor benzi longitudinale, care datorită dinamicii crustale locale au fost puternic fragmentate. „Rupturile” majore ale acestor benzi, au lăsat râurilor cu izvoare în vestul Trascăului, posibilitatea să-și croiască mai ușor, drum spre nivelul de bază local oferit de actualul culoar al Mureșului. Fără să fie zăgăzuite de calcare, râurile au sculptat chei și nu au format în vestul munților acvifere, ale căror ape să sfredelească în subteran Trascăul, în căutarea unui drum spre Culoarul Mureșului. Cu excepția peșterii Huda lui Papară, acest „fenomen”, nu ș-a lăsat amprenta asupra endoarstului Munților Trascău, endocarst ce în aceste condiții, este format în cea mai mare parte din peșteri ale căror lungimi arareori depășesc 200 de metri. Cu toate acestea cele două platouri carstice ale Trascăului (Bedeleul și Ciumerna) ascund încă enigmatice galerii.

Această secțiune a aplicației cheile-rametului.ro, își propune să facă o inventariere a cavităților Munților Trascău. Aplicația permite oricui să adauge în sistem peșteri noi, înregistrările fiind accesibile în modul public după validare. În cazul unor cavități valoroase din punct de vedere științific, administratorul își rezervă dreptul de a nu face publice datele de localizare.

Puteți contacta administratorul sistemului, la adresa de e-mail contact@cheile-rametului.ro.

Reprezentarea Hudei lui Papară a fost realizată utilizând în mare parte harta editată de clubul POLARIS și publicată în format pdf, în 2012, pe site-ul oficial al peșterii: hudaluipapara.com. Îi mulțumim pe această cale domnului Viorel (Roru) Ludușan, pentru acceptul domniei sale de a utiliza ca bază de cartografiere această hartă.

Navigați între capitolele paginii folosind butoanele „DESCRIERE”, „HARTĂ”, „PUBLICAȚII”, sau utilizând săgeata verde:

undefined

  • Pestera Bisericuta  
    Descriere

    Peștera Bisericuța se găsește pe bordura nord-vestică a platoului carstic Ciumerna, pe teritoriul administrativ al comunei Întregalde -satul Sfârcea, în bazinul hidrografic la Găldiței. Este o peșteră fosilă, dezvoltată pe două nivele.  

    Accesul în peșteră se face printr-un portal cu o înălțime de aproximativ 3,5 m și o lățime de 8 m. Urmează o succesiune de trei săli modeste ca dezvoltare separate de coridoare, și în final un „pasaj vertical” ce face legătura cu nivelul inferior.

    Prima dintre săli este cea mai generoasă ca dimensiuni (9/17/4 m) și este inundată de lumina difuză ce pătrunde printre fagii pădurii din preajma portalului. Marginal, spre ieșire, sala este tapetată cu mușchi, iar în timpul iernii din planșeu răsar stalagmite translucide de gheață. Urmează un coridor scurt ce conduce în cea de a doua sală cufundată într-un întuneric total. În această sală, pe tavan apare formațiunea denumită generic „piele de leopard”, formațiune specifică acestei peșteri, alături de timide curgeri parietale, stalactite și stalagmite. Urmează un nou coridor ce duce spre ultima sală a nivelului superior, sală denumită generic „Sala Neagră”. În această încăpere speleotemele sunt colorate în negru. Atrag atenția macaroanele incipiente din partea terminală a tavanului și o imensă scurgere parietală -Altarul în spatele căruia „Puțul Negru” conduce spre nivelul inferior. Nivelul inferior al peșterii este format din două săli de dimensiuni reduse: Sala Ursului și după o „gaură de șoarece” Sala Mică. Din Sala Mică un horn aproape vertical conduce spre cea de a doua sală a nivelului superior al peșterii.

    Istoric

    Peștera este cunoscută de foarte multă vreme dar explorarea sistematică a peșterii a fost făcută în anul 1966 de către speologul Viorel Ludușan, unul dintre întemeietorii clubului speologic „Polaris” din Blaj. Prima cartografiere a peșterii a fost realizată în anul 1972 de către Nicolaie Ludușan. N. Ludușan avea să fie primul care a studiat paleontologia peșterii, sub coordonarea geologului Theodor Anton Neagu. Trimiteri la modul de formare al acestei peșteri a făcut Ioan Popescu Agreșel în lucrarea sa „Munții Trascău. Studiu Geomorfologic” (1977) și Marcian Bleahu în „Munții Trascău” (1980).

    Iată ce spune P. Argeșel (1977) despre Peștera Bisericuța:

    „... Peștera Bisericuța și peșterile de la Poiana Ascunsă - sunt formate într-o perioadă de carstificare veche, dovadă atât altitudinea lor ridicată, cât și faptul că apar cam pe același aliniament, putându-se racorda cu anumiți umeri păstrați în versantul drept al văii respective. Nu este exclus ca și aceste peșteri să fi fost mai dezvoltate altădată, dar din cauza proceselor denudaționale au fost distruse parțial mai ales prin retragerea abruptului calcaros.

    Peștera Bisericuța este situată la peste 1150 m altitudine, pe un abrupt cu caracter structural, în care se văd bine capetele de strat (cuestă). E uşor accesibilă pe circa 100 m şi se caracterizează prin abundența concrețiunilor precum și prin varietatea lor (stalactite, stalagmite, coloane, draperii, scurgeri parietale, „macaroane", bazinete etc.). Apare ca una dintre cele mai bogate pețteri din Trascău, în astfel de depuneri. Pe podeaua ei se află argile umectate și depozite de guano

    Hidrologie

    Peștera Bisericuța este o peșteră fosilă. Popescu Argeșel (1977) arăta însă că „Se constată de asemenea, că o parte din doline sunt în legătură cu prezența peșterilor situate de obicei în cadrul abrupturilor periferice. Este cazul peșterii Bisericuța din Ciumerna și a celor din cheia Turzii și cheia Turenilor”. Cu toate acestea considerăm că o astfel de legătură posibilă în trecutul geologic, este puțin probabilă în prezent întrucât apa colectată în aceste doline nu se drenează prin peșteră.

    Clima

    Temperatura în peșteră este situată în jurul valorii de 9 gr. C. În prima sală temperatura este într-o mare măsură dependentă de schimbările din exterior, dar fenomenul scade în intensitate pe măsură ce distanța față de intrare crește.

    Fauna

    Dintre nevertebrate în peșteră am identificat Triphosa dubitata (Linnaeus, 1758). Iarna în peștera Bisericuța se adăpostesc pentru hibernare Myotis myotis (Borkhausen, 1797), exemplare solitare sau agregate în grupuri de 4 - 11 indivizi; câteva exemplare izolate de Rhinolophus ferrumequinum (Schreber, 1774) și unul - două exemplare de Rhinolophus hipposideros (Bechstein, 1800) -Decembrie 2014

    Paleontologie

    Din punct de vedere paleontologic peștera este foarte importantă pentru Munții Trascău întrucât aici au fost identificate fosile de Ursus spelaeus Rosenmüller, 1794. Autorul descoperirii este prof. Nicoleie Ludușan, acesta fiind și cel care în 1972 a prelevat unul dintre craniile de urs de cavernă pentru a-l duce la Facultatea de Geologie a Universității București. „Depozitul fosilifer” se găsea în Sala Urșilor -parte a nivelului inferior al peșterii- și consta din resturi de fosile de urs de cavernă rulate spre nivelul de acumulare. Din păcate din 1972 și până în prezent depozitul fosilifer al peșterii Bisericuța a fost vandalizat. În februarie 2011 mai erau pe planșeul micuței săli doar resturi  mici de fosile risipite prin depozitul de argilă săpat în repetate rânduri. În urma vandalilor a mai rămas doar o lopată ruginită, abandonată în grabă de „paleontologii de ocazie”. 

    Arheologie

    Există o legendă locală conform căreia peștera ar fi fost folosită ca biserică de către localnicii din împrejurimi. De aici ar proveni și denumirea peșterii -Peștera Bisericuța. O altă legendă spune că negrul omniprezent ce îmbracă speleotemele peșterii dându-le un aer misterios ar proveni de la lumânările ce odinioară luminau peștera când în vremuri de restriște, localnicii se retrăgeau din fața primejdiilor.

    Cu toate acestea în peșteră nu au fost făcute cercetări arheologice sistematice. Există păreri conform cărora în peșteră ar exista urme neolitice dar neconfirmate științific.

    Bibliografie

    Popescu-Argeșel, I. (1977), Munții Trascău. Studiu geomorfologic, Editura Academiei RSR, București.

    ***(2015), Peștera Bisericuța [https://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99tera_Bisericu%C8%9Ba -accesat: 20.09.2015]